s. Chişcăreni, r. Sîngerei

iulie 2015
Eu nu ştiu cum s-a întîmplat că hobb¬y-ul meu apicultura s-a transformat cu timpul în venitul de bază. Cu această îndeletnicire se ocupă doi fraţi mai mari ai mei pe care des i-am ajutat şi eu. Deaceea,cu timpul, acumulînd cunoştinţe şi experienţă şi beneficiind de o astfel de susţinere eu pur şi simplu nu am avut dreptul să nu încerc această activitate. Deoarece soţul meu este militar şi des este în deplasări eu nu pot lăsa copii singuri, astfel am hotărît să încerc să vînd miere avînd doar cîţiva stupi de albini. Necătînd la concurenţa mare am reuşit şi în plus am realizat că cererea este cu mult mai mare decît eu pot propune. Ca urmare,gospodăria mea de albini a crescut rapid. Aproape doi ani am adunat bani pentru ca să-mi măresc prisaca, astfel am cumpărat concomitent 20 stupi şi respectiv 20 familii de albini. Prisaca am instalat-o în spatele casei şi am început lucru propriu-zis. Desigur, nu toate dintr-o dată au reuşitt, au fost multe greşeli şi greutăţi. Nu aveam tot echipmentul necesar şi îl împrumutam de la fraţi. Aceasta ducea la unele pierderi, deoarece colectarea mierii din stupi se efectuiază practic simultan. Atunci unul dintre fraţi m-a sfătuit să-mi încerc norocul în Programul “Dezvoltarea microîntreprinderilor”. Lucru meu asiduu asupra planului de afacere a dat roade. Eu am devenit una din cîştigătoarele concursului.

Nu pot să cred în cele întîmplate. Doresc tuturor femeilor să creadă în sine şi chiar dacă nu cîştigă măcar să încerce. Doar astfel ele îşi pot schimba viaţa!