s. Chişcăreni, r. Sîngerei

august 2015
Cînd eu tînără de tot m-am căsătorit cu un băiat de 19 ani pentru mine au început timpuri grele. Noi de la bun început am trecut cu traiul aparte, a apărut primul copil. Ajutor nu am avut de la cine nici cere, nici aştepta. Multe am încercat, scopul principal era să ducem lipsă de mîncare. Soarta noastră de mai departe a hotărît-o întîmplarea. Într-o bună zi soţul a prins în cîmp o familie de albini, a venit acasă cu ea şi deşi era totul muşcat a spus că asta este o şansă. Eu l-am susţinut. Prima “roadă” a constituit un borcan de 3 litri de miere, dar fiericirea era nelimitată. În acel moment eu am hotărît pentru mine – soţul lasă-l să aibă grijă de albini, iar eu voi cîştiga din vînzarea mierii. Acum noi avem trei copii şi 50 familii de albini. Dar necătînd la faptul că întreaga familie participă la extragerea mierii, manual acest lucru este foarte greu, iar vînzarea mierii fără a avea întreprindere – nu este profitabilă. Să rezolv aceste două probleme m-a ajutat Programul “Dezvoltarea microîntreprinderilor”. Eu am aflat care este procedura de înregistrare a întreprinderii şi care formă organizatorico-juridică e mai bună pentru tipul nostru de activitate. Am învăţat să-mi planific afacerea şi am cîştigat în concursul planurilor de afacere. Ca recompensă am obţinut centrifugă de extragere a mierii. Acum eu vînd miere la piaţă şi visez să am un magazin specializat al meu.

Credeţi în visuri şi ele se vor împlini!