s. Trinca, r. Edineţ

octombrie 2015
Toate fetele visează la prinţ, iată şi eu visam, dar s-a primit cu totul nu aşa. După clasa a 10 am abandonat studiile şi m-am căsătorit. Am trecut cu traiul în casa soţului. Dar fericire acolo n-am găsit. Am născut 3 copii şi suportam trucurile soţului meu. El este şomer şi eu o perioadă îndelungată nu am putut să mă angajez deoarece aveam grijă de copii mici şi de gospodărie. Mai tîrziu mi-am găsit un serviciu. Dar aşa cum pentru întreţinerea familiei noastre mari bani permanent nu ajungeau am început să coc la comandă. Deoarece personal practic nimic nu am împrumutam inventar pentru a coace, dar aşa nu putea continua mult. De la cunoscuţi am aflat despre înscrierea în grupa pentru instruire în cadrul Programului “Dezvoltarea microîntreprinderilor”, am depus cerere de participare şi am mers la instruire. La finele cursului am scris planul de afacere şi am venit la concurs. Aveam multe emoţii, dar eu trebuia să conving membrii comisiei de faptul că merit să obţin susţinere şi eu voi lucra şi voi cîştiga.

Mie mi-a reuşit! Mulţumesc!